Vol. 5 nr. 03 | 2012 – Criza din insula Utøya și impactul factorilor materiali asupra crizelor
La 22 iulie 2011, Anders Behring Breivik, un extremist de dreapta a atacat o clădire guvernamentală din centrul capitalei norvegiene Oslo și o tabără de tineri din insula Utøya, ucigȃnd 76 de tineri ai elitei politice liberale norvegiene. Aceasta este cea mai mare tragedie pentru Norvegia de la Primul Război Mondial pȃnă în prezent șocȃnd întreaga populație a acestui stat.
În cadrul acestei lucrări îmi propun să analizez criza din Norvegia de pe data de 22 iulie 2011 din insula Utøya provocată de către Anders Behring Breivik. Pentru a anliza această criză voi folosi modelul de analiză în patru pași dezvoltat în cadrul CRISMART și ECMA. Precizez că nu voi avea în vedere și evenimentele din Oslo din cauza informațiilor restrȃnse. Decidentul pe care îl voi avea în vedere în cadrul aceste analize este șeful poliției din regiunea nordică Buskerud, Erik Berga.
Lucrarea se împarte în trei părți: în prima parte voi verifica dacă situația ce urmează să fie analizată este o criză. Pentru a clarifica acest aspect voi defini criza și o voi pune în paralel cu situația empirică . În cea de-a doua parte voi analiza criza prin prisma celor patru pași cu precizarea că voi adăuga și o contextualizare a crizei pentru a da mai multă claritate analizei. În cadrul celei de-a treia părți voi analiza criza prin perspectiva celor nouă tipuri de analize tematice astfel punctȃnd care analize tematice sunt relevante și care nu sunt.
Criza este definită ca fiind o situație ce derivă dintr-o schimbare bruscă din mediul extern sau intern al unei colectivități, caracterizată de trei percepții necesare și suficiente ale decidentului: o amenințare la adresa valorilor fundamentale, urgența și incertitudinea.